Aug 302013
 

De data asta vă invit pe voi să judecaţi, este aceşlaşi bolovan, aştept să-mi spuneţi voi în care poză NU E VESEL.

Aşa că, bolovanul, în ordine cronologică inversă. Cu menţiunea că pozele sunt făcute înainte să vorbesc cu el, mereu fac aşa, mă eliberez de gânduri înainte de momentele care chiar contează.

2013:

bolo01

bolo02

2010:

bolo03

bolo04

bolo05

2007:

bolo06

bolo07

bolo08

bolo09

2004:

bolo10

bolo11

2001:

bolo12

bolo13

16 Responses to “Dedicaţie: Un bolovan vesel: 2001-2013. Pentru Camelia şi Adrian”

  1. Mulţumesc mult, chiar ai fost suprinzător, nu ţi-ai fi anticipat sau visat ipostaza asta, şi-acum, dacă mă uit mai bine la bolovan, pentru că atât de aproape îl simt, ştiu şi de ce am făurit acea poveste, care se potriveşte atât de bine.
    E într-adevăr un loc aşteptător. Dar cu speranţa ivirii.

    • Multumesc, este un loc de unde culmile muntilor se astearna in fata ta…. Pare un bolovan intamplator pe traseu, dar de la el vezi toate culmile inspre care iti doresti sa te duci, altfel nu ai de ce sa te duci acolo… 🙂

  2. Mai, trebuie sa spun ca aici la tine, pare foarte viu, pare sa aiba proprietar si prieten, pai inseamna ca starea aceea simtita de mine, ar fi ca el pe tine te astepta 🙂 Sau poate pe mai multi. Deja suntem trei care vorbim despre el, trei pe lista pentru a ajunge acolo 🙂

  3. Multumim pentru poze, ai iesit si tu bine si bolovanul celalalt 🙂 Chiar ii vorbesti, il iubesti, este al tau 🙂

    • Nu, nu-i al meu 🙂 e al tuturor celor care-l iubesc si tu stii asta 🙂 🙂 Recunosti macar ca nu-i in nici o poza trist? Camelia m-a aburit un pic…. n-a zis nimic clar, in stilul ei caracteristic… 🙂 🙂

  4. Îţi par cuvintele mele lipsite de limpezime, Radu? E un bolovan trist, iar dacă nu îi auzi tristeţea, înseamnă că nu ştii să asculţi decât stratul de pe deasupra.
    Cât despre “stilul meu caracteristic”, încă nu mi l-ai pătruns.

  5. Scuzele sunt fără de folos, pentru că nici nu le găsesc trebuitoare, aşadar ţi le iau şi ţi le pun deoparte pentru vreo dată viitoare când chiar vor fi nevoitoare, doar că acum nu’s. Sunt tristă că ai simţit necesar să o faci. Aşa, ca bolovanul.
    Şi cum lucrurile care sunt tulburi, aşa cum ţi-a părut răspunsul meu, se limpezesc cu preţul unei clarificări sau al unei renunţări, cred în la final ai avut şi transparenţa.

    Să ai o toamnă în care să te pierzi ca şi cum ţi-ar fi asediată imensitatea! Urare în stilul meu caracteristic.

    • Iti multumesc pentru urare 🙂 Azi chiar ca imi este asediata imensitatea, la propriu, lasand gluma la o parte, este o zi trista pentru toti bolovanii din Bucegi. Este ziua in care va fi inaugurat asfaltul din Bucegi. Pana la Babele, chiar daca inca nu exista fizic.

  6. http://www.youtube.com/watch?v=UcWXCaXQmKI

    Ţi-am lăsat aceeaşi urmă şi pe tărâmurile lui Adrian, dacă la el tot e încă vineri şi e ziua cu muzica.

    • Ascult 🙂

      Adrian e si el suparat, asa parea de dimineata cand am vorbit. Banuiesc ca are multa treaba, dar cred ca se va duce si la inaugurare. Cum ziceam, sper sa ploua cu bolovani…

  7. Da, ştiu, şi mai ştiu cât şi-ar fi vrut mulţi să ferească muntele de aşa ceva, dar până la urmă s-a dovedit a fi ceva fără scăpare.

    • Ce se intampla azi e doar inceputul. Dupa Transbucegi urmeaza Transcarpatica si drumul de la Gura Diham la Bran sau asa ceva… Doua treimi din PNB e in intravilan, comuna Moroeni, urmeaza statiunea Nucet, vile etc. Zilele trecute un teren de 3000 mp pe langa Cruce a fost introdus in intravilan – Busteni ca sa se poata construi un schit. Un schit e mic, dar la suprafata asta banuiesc ca va fi o noua fabrica de bani dupa modelul Manastirii Caraiman din Busteni.

  8. Îţi las ceva să îţi mai netezească din cutele tristeţii sufletului.

    http://www.youtube.com/watch?v=2cD_hbD8fSU

    Câteodată îmi spun că tot ce trăim aievea par a fi halucinaţiile unei închipuiri, doar că e atât de adevărat, şi dintr-o dată viitorul începe să aibă un chip atât de înfricoşător.
    Totul e o prăvălire, ca să les asta de cuvântul bolovan, totul se duce de râpă, totul se corupe, ce trăim e din categoria unei insecurităţi, de parcă ţara asta e sub semnul unei fatalităţi.

Leave a Reply

(required)

(required)

Citeste si despre:close