Acest site utilizează Cookie-urile terță parte Google Analytics pentru a colecta informații anonime, cum ar fi numărul de vizitatori pe site și cele mai populare pagini.
Activarea cookie-urilor terta parte ne ofera posibilitatea să îmbunătățim experienta de navigare.
Dacă dezactivați acest modul cookie, nu vă vom putea salva preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitați acest site, va trebui să activați sau să dezactivați cookie-urile din nou.
Superbe fotografiile! Felicitari Radu! 🙂
Iti multumesc Iulicane 🙂 🙂 🙂
Ha ha ha! Am pozat amandoi acelasi lucru… apus de soare!
Tu de la Ranca, eu de pe veranda… cu bere rece. 🙂 Vezi pe creativ… aia cu berea am facut-o special pentru tine…. hhhhh
Minunate poze mah!
lol merci mah dusule… 🙂 🙂
I beg to differ…
Ca sa te poti bucura intens si deplin de natura impreuna cu cineva este absoluta nevoie ca acea persoana sa taca din gura si sa NU vrea sa fie tinuta de mana, in brate, sarutata, mangaiata, alintata si nici sa nu vrea pipi. 😀
Well, sa o luam sistematic.
Am pus inca de la inceput conditia ca vreau sa ma bucur de natura intens si deplin. Adica 100%. Asta inseamna ca toate simturile mele sunt indreptate spre natura. Sa simt mirosul si gustul aerului din padurea de brazi, de pe crestele muntilor sau de la malul marii. Sa simt briza sarata sau vantul rece printre copaci. Sa stau intins pe nisip sau pe un covor de frunze moarte. Sa simt pamantul, aerul si apa. Sa privesc jocul de lumini si umbre, sa admir culorile si formele. Sa ascult fosnetul frunzelor si clipocitul apei. Toate astea formeaza pentru mine o simfonie care nu trebuie intrerupta de sunetul enervant al unui celular.
Asadar nu e nevoie ca acea fiinta sa fie de cealalta parte a muntelui. E suficient sa nu fie in campul meu vizual, sa nu faca nici un zgomot si sa nu fie in bataia vantului pentru ca nu vreau sa simt cine stie ce fancy fragrance. Si totusi mi-ar place sa am in asemenea momente una sau mai multe fiinte langa mine. Un caine. Pentru ca patrupedul este in permanenta sincronizat cu natura si stie sa o aprecieze si sa o respecte. De multe ori, cand ies pe la 12 noaptea sa plimb dihaniile, aleg sa mergem pe dig. Acolo in semiintuneric ma asez pe un bolovan (pun intended LOL) si privesc marea, lumina reflectata de luna si luminile orasului, valurile si uneori cate un norisor razlet pe cer. Si cainii stau tolaniti langa mine relaxati si cu ochii inchisi. Si din cand in cand ii aud rasufland adanc, acea rasuflare adanca a fiintei fericite si multumite pe deplin.
“cuibareste in brate”…
Asta e lucrul de care imi este cel mai frica. In asemenea momente magia naturii dispare pentru ca o mare parte din sange a parasit creierul si creierul fara sange functioneaza foarte prost nemaiavand capacitatea de a se concentra asupra naturii ci doar asupra unor functii naturale.
Pipiul nu a fost introdus la intamplare. In timp, am observat ca de cate ori sunt in prezenta acelei fiinte si ma simt fericit si multumit…. ea vrea pipi. Precizez ca e vorba de fericire si multumire cauzate de altcineva sau altceva decat fiinta cu pricina. Cand sunt cauzate de fiinta respectiva, pipiul dispare din ecuatie in mod misterios. 😀
Exemplu:
Intram impreuna intr-un magazin de componente de calculatoare sau muzeu arheologic sau galerie de arta si dupa 10 minute vrea pipi.
Intram impreuna intr-un magazin de pantofi de dama si stam 6 ore. Nici urma de pipi! QED! 😀
😀 😀 😀 Missed you! Defectule!
LOL Lucia wb 🙂 Nu el a lipsit de data asta, a fost mai prezent ca oricand 🙂 Tu ne-ai cam lipsit 😛 🙂
Van der Clef, asta da, a fost urata…. cred ca si Lucia va fi de acord cu mine…
Mai schimbi o vorba, un gand, o poza 🙂
hmm…balsam pentru suflet 🙂
🙂 🙂
mi-ai trezit amintiri plăcute :), so…veli senkiuuuu 🙂
u’re welcome 🙂