Nov 132013
 

Tot ce trăieşti a mai fost cândva, dar nimic nu a mai fost vreodată aidoma şi oricare întâmplare are o lege şi un miracol al ei; se poate ivi oricând, la fel de bine cum se şi poate oricând evapora…

…şi mereu vei  purta în tine nişte urme unde vei simţi de parcă nu va mai fi timp, ale unor clipe în tine care şi-au tot amânat sosirile, sau şi le-au rătăcit pe undeva, neştiind cum să ajungă, să meargă în de ajuns şi nestrăjuit până la un fraged înveliş al unei imprecise făpturi de negândite zări…

…ea, esenţa  feluritelor tale.

Camelia

acasa20

august, 2013

 

4 Responses to “O zi, din nou acasă, printre bolovani”

  1. Superbe locuri. Superbe peisaje. Felicitari pentru articol.

  2. Urmele tale sunt acolo, ale geologiei tale senzoriale, asta ca să înfăşor piatră în cuvinte, cele pe care le văd aici, deşi există un popor al pietrelor pe care poate tu îl ştii şi de care eu nu am habar, şi acolo te întorci ori de câte ori cel din tine vrea să despietrească timpul, tăcerea, tainele, după legile ascunse ale firii lui, de fiecare dată la fel dar niciodată aidoma.

Leave a Reply

(required)

(required)

Citeste si despre:close