Nov 172013
 

Ea, copil al timpului, în sălaşul sufletului vântul îi isca furtuni pe care încercase să şi le stingă, să şi le tacă în şoapte inaudibile, iar atunci îşi închidea rostirile…şi poate că ce avusese de spus, tăcuse demult, cândva, şi de atunci, nimănui nu i se mai dăduse spusului, nu se mai mistuise în patimi, chiar dacă îşi aprinsese rugul; se dăduse doar luminii focului de ea, risipindu-şi una câte una umbrele întunericului, ale spaimelor…doar lui i se cuvântase; pe străzile oamenilor umblase destul hoinară, atât de singură, deşi păşise cu palma căuş altar de flăcări de suflet şi inimă

Camelia

apus01

apus02

apus03

apus04

apus05

apus06

apus07

5 Responses to ““…or’ nu toţi ochii care văd sunt pe dinafară…””

  1. Culorile cerului încatenat de tine în imagini, dacă le priveşti cu ochi înzeciţi, înmiiţi, simţi de parcă ai fi într-o altă dimensiune, una în care orice ai fi, dar nu om.
    Unde l-ai prins aşa?

    Când despre ce îţi lăsasem prima oară, unde înlăturasem nişte puncte de suspensie, era de şters, nu de lăsat, asta despre primul comentariu.

  2. Arată-mi-o! Fata vede.
    Şi făcea să întreb, pentru că a fost după un rost, ia o întrebare se pune dintr-un motiv anume sau dintr-un anume motiv, doar unul dintre ele fiind cel adevărat; glumesc, aşaşiaşa.

    Iar ce ai luat tu dintre cuvintele mele mai avea o parte nespusă acolo, ci altundeva:
    …”amintindu-vă că înţelesul ochiului nu’i mai presus decât cel al minţii, şi nici al minţii nu’i mai presus de înţelesuri şi neuitând vreodată că nu toţi ochii care ştiu să vadă sunt pe dinafară”.

  3. Sunt siderata ! As sta ore intregi sa-ti vad cerul !!Jocul norilor printre razele soarelui, culorile, nuantele….minunate ! <3

Leave a Reply

(required)

(required)

Citeste si despre:close