Sep 202014
 

Din păcate nu prea am azi timp, spaţiu şi resurse, dar câteva poze tot am sa pun. De dimineaţă:

La Stâncile Sfânta Ana din Sinaia, astăzi:

sfana201

sfana202

Icoana nouă – detalii:

sfana203

sfana204

sfana205

Un moment amuzant – mărul din MĂRUL de la Sfânta Ana:

sfana206

sfana207

Şi nu în ultimul rând, Jandarmeria Montană din Sinaia, un super exerciţiu astăzi de salvare montană la Sfânta Ana – doar banner pun eu :P.  Dacă vreţi să-i vedeţi în acţiune mergeţi acolo, este absolut spectaculos. Trebuie doar să aflaţi când se petrec astfel de evenimente.

sfana208

sfana209

15 Responses to “Stâncile Sfânta Ana. Icoana nouă. Zi de septembrie.”

  1. Acea pictură e stâncă e o grozăvie, mai cu seamă în partea care înfăţişează ceea ce ar fi trebuit să fie nişte genunchi iar ce văd eu acolo sunt nişte discuri uriaşe, de parcă ar ascunde sub veşminte o armură.Se pare că autorula făcut ceea ce a dorit să facă, iar ceea ce a ieşit eu nu aşputea privi decât cu ochii închişi.
    Ca să mai zic şi despre chipul de femeie mă abţin din răsputeri.
    Însă îmi doresc să cred că acel sau acea care a pictat stânca are vârsta tinereţii; doar aşa îmi pot explica orbul şi alte chestii necugetate.

    Şi ce bine că nu i s-a făcut foame vreunui jandarm în timpul când s-a luat la trântă cu stânca, pentru că cine ştie, nu ar mai fi rămas rodul pomului ca să îl fotografiezi tu.

    Cândva, acolo, totul va fi precum a fost dintotdeauna. Acel dintotdeauna nu de acum.

  2. Radu, azi am fost si eu pe acolo… pe la 12. Rotulele mi s-au parut cam mari, am vazut si ca jandarmilor nu le-a iesit prea bine treaba cu stergerea inscriptiilor din pacate…
    De asemenea, tot la marul acela ne-am uitat 🙂 Cred ca l-as fi mancat pentru ca niciodata nu am vazut un fruct copt in acel copac… dar se vedea ca a fost ciugulit de pasari, deci sa ramana al pasarilor 🙂
    Grilajul acela metalic este in grota, pe el scria cine a pus prima icoana in acel loc. Fiind in grota este clar ca nu ei au fost autorii picturii. Iar despre pictura… nu am o parere, pentru asta trebuie cineva care mai si merge pe la biserica. Sunt curios ce parere are d-na Cerasela.

  3. Văd că şi acum, ca şi prima dată când ai arătat imaginile cu icoana, îţi ţii vorbele deoparte, ţi le taci, şi o faci mâlc. Tu ştii de ce, dar asta nu mă opreşte pe mine să spun, deşi fiinţă nu prea intrată în biserici, despre cum, fie şi de la depărtare, nu am putut simţi privind icoana ca uitându-mă prin ea ca înspre o fereastră înspre Absolut. Şi nici nu cred că aflată poate cândva de aproape voi avea altă trăire, pentru că aşa cum o văd eu, e departe de Frumuseţea de care sunt eu însetată, nu am simţit cum mă pătrunde prin toate simţurile cu desăvârşirea, nu am simţit, privind cu ochi fie şi nu din apropiere, vibraţii din altă lume, iar tu mă îndoiesc că fiind în faţa ei ai trăit acea armonie care se degajă dintr-un întreg.

    Ştiu despre faptul că într-o icoană e absent realismul,şi asta nu trebuie să mi-o spună careva, şi că trupul nu e trup şi nu trebuie să îl privesc ca pe ceva carnal, dar partea de la brâu în jos e de-a dreptul hidoşenie, şi ştiu şi despre degetele acelea lungi ce înseamnă, doar că fiinţa din icoana asta le are mult prea nefireşti, nu’i musai chiar aşa să simt dematerializarea, şi fireşte că nu vreau să o golesc de înţelesuri şi să o reduc la o operă de artă, că oricum nu s’ar califica, dar tot îi caut frumuseţea interioară şi nu o găsesc, şi nu cred că o să încep să îmi croiesc miemi vini pentru asta, dar poate că nefiind întru înrudire spirituală cu creatorul, îmi scapă ceva.
    Dar mă îndoiesc că privind ai simţit că a fost creată Frumuseţea, că te-ai scălda în apele ei cu sufletul.

  4. Bine că eşti tu elveţie.

  5. Încep tot mai mult să-i dau crezare acestui lucru.

  6. Si pentru ca ma tot intreaba multi ce parere am eu despre icoana, ok, parerea mea de necunoscator in pictura bisericeasca este urmatoarea, mi se pare un pic cam naiva, iar chipurile par foarte triste… asta e de fapt ceea ce ma deranjeaza, multa tristete… in concordanta de fapt cu tot ceea ce se cam intampla acum pe munte… deci, de asta ma abtin.

  7. Asta a fost ceea ce m-a izbit întâia oară, tristeţea asta de zici de ea, dar nu mă uimeşte că şi asupra ta a avut acelaşi efect, aşa că osă mă gândesc că asta mi-ai răspuns-o mie şi nimănui altcuiva.
    Priveşti icoana şi simţi cum tristeţea se agaţă de tine, iar prea trist transcendenţa e greu de atins.Glumesc, aşaşiaşa. Bine că nu pătrunde până în măduva spinării.
    Fireşte, şi tristeţea are frumuseţea ei,doar că aici e nepotrivită, potrivit e să simţi bucuria de a trăi.

  8. Şi, bre, îmi de fapt îmi place când taci tu aşa, bolovăneşte, că vrei, şi o faci cu seninătate, pentru că numai şi numai tu ştii de ce.
    Zău de nu-mi vine să cred că eşti un buddha câteodată, nu doar un bolovan.

Leave a Reply

(required)

(required)

Citeste si despre:close