Acest site utilizează Cookie-urile terță parte Google Analytics pentru a colecta informații anonime, cum ar fi numărul de vizitatori pe site și cele mai populare pagini.
Activarea cookie-urilor terta parte ne ofera posibilitatea să îmbunătățim experienta de navigare.
Dacă dezactivați acest modul cookie, nu vă vom putea salva preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitați acest site, va trebui să activați sau să dezactivați cookie-urile din nou.
3 poze cu bolovani si 3 poze cu drumuri care duc nicaieri…
Poze frumoase dar care denota un conflict existential in doua dimensiuni: marime/lungime si timp. Subiectul marimii pare sa fie si el tratat in mod temporal, pietrele si bolovanii raman mari si tari timp de mii si mii de ani in timp ce omul…
Pe de alta parte ultimele 3 poze arata ca trecerea prin viatza duce nicaieri (cel putin in viziunea artistului) Si totusi prin corelarea marimii/lungimii cu timpul, omul este pus intr-o pozitie nefavorabila. De aici conflictul. Sa aibe drumul prafuit, monoton si interminabil ceva in comun cu viata omului? Sa aibe cenusiul bolovanilor ceva in comun cu creierul? Sau poate e ceva mult mai simplu. Este viziunea unui barbat casatorit. Bolovanii sunt povara ce trebuie carata pe un drum nesfarshit. Cine stie! 🙂
LOL fratele meu esti foarte tare…dar nu ai nimerit-o 😛
drumurile alea duc…
chiar daca nu vezi tu unde 😛
si nu sint nici monotone…
si da bolovanu ramine tare 😛 chiar daca nust cit de mare
drumurile alea duc undeva in REALITATE, in poza duc nicaieri 😛
Cat despre bolovani… daca luam in considerare forma… ei bine la o anumita frustrare freudian-testiculara….
muuuhahahahahahaha
deci ma:
DUC IN MISTER MA numa la porcarii te gindesti 😛
mda… misterul drumului de tzara… SPOOKY! 🙂
pe mine drumurile nu prea ma intereseaza, doar bolovanii, daca ii asculti cu atentie de fiecare data iti vor spune acelasi lucru dar cu alte cuvinte;
in schimb daca ii privesti cu atentie de fiecare data iti vor mai arata ceva in plus fata de data trecuta, trebuie doar sa stii sa iei
mai devreme ziceai ca nu stiu nimic
😛