Acest site utilizează Cookie-urile terță parte Google Analytics pentru a colecta informații anonime, cum ar fi numărul de vizitatori pe site și cele mai populare pagini.
Activarea cookie-urilor terta parte ne ofera posibilitatea să îmbunătățim experienta de navigare.
Dacă dezactivați acest modul cookie, nu vă vom putea salva preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitați acest site, va trebui să activați sau să dezactivați cookie-urile din nou.
Super! 🙂
pupici mah
si clef
si molf
si … stii tu… hhh
Ion si Vasile vanatori, printr-o padure la vanat de ursi. La un moment dat,
Apare un urs fioros mormaind de se auzea in toata padurea. Vasile urla din rasputeri la Ion:
– Ioane, fugi ca vine ursu!
Vanatorii, panicati, o iau la fuga. Dupa cateva minute de sprint prin hatisuri, Ion se opreste, ocheste si trage, nimerindu-l pe urs intr-un testicol;
Ursul disperat, turbat, urland, o ia la fuga si mai tare dupa ei. Mai fug ei ce mai fug si iar se opreste Ion, ocheste si trage din nou, nimerindu-l pe
urs in celalalt testicol.
Ursul si mai disperat, cu bale la gura, innebunit, continua sa-i alerge.
Vasile catre Ion (care a tras) spune:
– Auzi ba, Ioane, tinteste’n gatu’ ma-tii odata la cap, ca eu cred ca asta, vrea sa ne manance, nu sa ne violeze!!!!!
🙂
Un ateu se plimba prin pădure minunându-se de frumuseţile naturii: Ce
copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase! La un
moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote
ciudate.
Când se întoarce vede un urs ca-n poveşti: mare, frumos, sănătos şi
cu poftă de mâncare.
Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiţie fizică, aşa că
îl urmează conştiincios…
Tipul era atât de îngrozit încât la un moment dat se împiedică şi
cade. Ursul îl apucase deja de un picior aşa că omul, paralizat de
frică, răcneşte:
– Doamnee!
În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheţă în poziţia în
care se afla, pădurea rămase neclintită şi o lumină se revărsă din
cer. Tipul, şocat, auzi o voce:
– Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai explicat şi altora că sunt
un mit, ai pus toată creaţia Mea pe seama întâmplării cosmice… vrei
acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios, cu adevărat?
Ateul se uită fix în lumină şi răspunse:
– Aş fi ipocrit să îţi cer brusc să mă consideri credincios, dar
poate ai reuşi într-un fel să devină ursul creştin?
– Foarte bine, răspunse vocea.
Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl eliberă din
ghearele sale, îşi împreună labele din faţă şi spuse:
– Doamne, binecuvântează aceste bucate. Amin.