Sambata, 23 iunie, Muntele ne-a dat o noua lectie, din cele pe care ni le da periodic.
Cred ca totusi este important sa invatam ceva din asta. Este important sa poti evalua ce si cat poti sa faci, in functie de conditia fizica pe care o ai. La fel de important este sa ai un echipament adecvat, nu intru in detalii. Si nu in ultimul rand e important sa-l / sa-i cunosti pe cei cu care mergi. Ce pot si ei. E important sa stii ce poti tu, dar la fel de important ce pot si ei. Si mai ales sa nu risti, sa incerci sa evaluezi cat se poate de corect situatia in care te gasesti, in fata furtunii si sa NU RISTI.
Eu, unul, stiu ca intr-o zi, daca sunt in forma, pot ajunge de exemplu din Poiana Stanii din Sinaia pana la Piatra Arsa si eventual inapoi, dar cam atit. Altii sunt in stare sa urce la Vf. Omu si sa coboare de doua ori in aceeasi zi. Fiecare dupa posibilitati, nu este important cat poti, ci doar sa-ti evaluezi corect puterile.
La fel de important e sa nu mergi singur. Desi am incalcat de multe ori regula asta, pentru ca n-am avut cu cine merge, imi dau seama de importanta ei.
Trebuie sa invatam ca nu putem supune natura, trebuie ca noi sa ne supunem ei si sa o respectam. Trebuie sa cerem voie Muntelui sa ne primeasca….
Astazi este un moment de bucurie pentru unii, cei ce-au reusit sa se intoarca acasa si un moment de mare tristete si durere pentru familiile celor care n-au mai ajuns.
