Cel mai vechi loc religios de pe Valea Prahovei, în anul 1453 a fost atestat un schit în acest loc. Stâncile Sfânta Ana, Sinaia, aflate la 5 minute de mers pe jos de la drumul principal spre Cota 1400.
Acum mulţi ani la Stâncile Sfânta Ana din Sinaia cineva a montat o icoană într-o ramă de metal fixată în stâncă. Nu ştiu dacă acelaşi cineva a înlocuit icoana de-a lungul anilor, e greu să reziste acolo o icoana pictată pe lemn din cauza intemperiilor. Cert este ca icoana a tot fost înlocuită, cel puţin în ultimii 15 ani. De câţiva ani venise vremea să fie iar înlocuită sau restaurată, era într-o stare avansată de degradare.
Aşa arăta icoana în anul 2013:
Scurt istoric:
Această inscripţie nu mai există astăzi, o voi transcrie, ca măcar aici să ramână:
“Această icoană a fost dăruită şi s-a refăcut acest lăcaş de închinăciune de către ION şi FLORENTINA BAZGAN la data de 9 septembrie 1998.”
In fiecare an, în ziua de 9 septembrie, sărbătorim Sfinţii şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana.
Icoana în anul 2001:
În anul 2004 era deja o altă icoană:
În anul 2006:
În anul 2007:
În anul 2010:
În anul 2012:
În anul 2013:
În anul 2014 a fost pictată o icoană direct pe stâncă, la prima vedere, materialele folosite pentru aceasta rezistă intemperiilor cel puţin 200 de ani:
Am fost tentat să spun acum un an că-i treabă românească, ar fi trebuit scoasă rama de metal şi refăcută zidăria. Rama nu mai avea sens pentru o icoana pictată pe stâncă, făcută să reziste intemperiilor.
În acest an, surpriză, uşa de metal a fost pusă la loc:
Însă o surpriză neplăcută. Aşa că azi o spun, treabă românească, fără pic de gândire. Greşim adesea prin adaos.
DE ORIUNDE PRIVEŞTI ICOANA, CHIPURILE APAR TĂIATE DE ACEA UŞĂ CU GRILAJ.
Asta ca să nu mai vorbim de geamurile sparte, se vede clar în ultima poză.
