Într-o vreme mă duceam destul de des prin Carol, mai ales noaptea şi de fiecare dată mă lua poliţia şi-mi cerea actele. Eram probabil singurul nebun care se plimba la două noaptea prin parc. Dar n-am mai fost de mulţi ani… să tot fie vreo 8 – 9 ani…
Azi a fost surpins să vad in ce hal mai arată, mă aşteptam la ceva frumos, nicidecum la tristeţea pe care am vazut-o.
Dar să încep cu ceva frumos:
Am ignorat mizeria din lac, se mai întâmplă.
Vreme de criză, felinarele au ramas, becurile probabil nu. Mergeau doar vreo două sau trei, pe aleea principală, la intrarea în parc. Restul de lumini sunt de pe aleile laterale.
Singura zonă luminată mai bine:
Din nou, parcul de sus, aproape în beznă:
Am urcat scările, am stat un pic, m-au rupt ţânţarii… nimeni n-a dat cu nimic aici, în Cişmigiu n-am văzut picior de ţânţar.
N-am rezistat mult din cauza ţânţarilor, am luat-o iar pe scari. Deja se întunecase de tot. Cred că e şi mai clar acum câtă lumină era în parc:
Acum câţiva ani toate statuile erau luminate… era foarte frumos. Azi…
Dar da, era o singură statuie luminată:
“Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!”
Şi pentru că subiectul zilei este tot examenul de bac, ce avem noi aici:
Nu cercetez, că nu vreau să ajung un nebun sau cel puţin nu vreau să fiu mai nebun decât sunt deja.
Probabil pentru cei ce-au stat pe această bancă cele două versuri de mai sus sunt echivalente cu:
“Iei, nu iei bacu’
Seminţele acelaşi gust ARE”
Asta ca să citez din clasici în viaţă. Iar personajul reprezentat de statuie este probabil descoperitorul seminţelor prăjite.
Că tot am mai auzit una tare azi: “Cine are muschi are femei si are bani.”
Citatul complet:
Quelle mouche t’a piqué ? Intreb pen’ca te vaz iperactiv. Faci poze pe banda rulanta!!!
Frumoase! 🙂
PS: In cazul tau subiectu zilii nu ie iegzamenu di bac ci faptu ca te-ai ramolit, odorogit, imbatranit, senilizat si ai inceput sa ti iei di tineret. Ca pa vremea ta nu ierea asa ca acuma. Atuncia sa facia carte serios. Pi buni! 😛
Nu chiar, dar trebuie sa mai fac ceva miscare 😛
Hodorogule, cred ca ai uitat cum era pe vremea ta…. era altceva totusi.. ce sa-ti fac daca ai creieru’ umbrit de atatia tepi de arici 🙂 🙂 🙂